Practicile se deosebesc mai ales după obiectul ales. În practica de zece minute dintr-o casă cu zgomot, sunetele devin obiectul atenției: bormașina, vocea copilului și televizorul intră în practică ca material de lucru. Când un obiect te încurcă, îl schimbi cu unul mai concret, cum sunt tălpile sau mâinile.