Instrucțiunea vine din tradiția theravada, unde un călugăr descrie notarea mentală pentru ce vezi, ce auzi și ce simți în corp. Nota ține atenția la ce se întâmplă acum și o oprește din alunecarea în poveste: de la „văzând” la „ce reclamă proastă” sunt două secunde. La început cuvântul e sprijinul, iar cu timpul poți păstra doar observarea.