Instrucțiunea generală care rânduiește Liturgia Orelor spune că Laudele sunt făcute „să sfințească dimineața” și că, rostite când se ivește lumina unei zile noi, amintesc de învierea lui Isus. Același document numește Laudele și Vecerniile „cele două balamale” pe care se rotește oficiul zilnic. Sensul ține de credință; faptul verificabil e locul rugăciunii în zi.